Ce spune Biblia despre dezvoltarea personală?

Biblia începe cu istoria omului, bărbat şi femeie, creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Altfel spus, omul a fost creat „dezvoltat” de la bun început, reflectând multilateral trăsăturile divine. Cu toate acestea era om nu dumnezeu. Iar porunca le-a fost binevoitoare lui Adam şi Evei: „creşteți”. Nu de statură era vorba, și nici de numărul membrilor familiei, căci vine apoi și ideea de „înmulțiți-vă”. În acest „creșteți” se citește clar un îmbietor „dezvoltați-vă”! Evident, profesorul omului era Dumnezeu Însuşi iar potențialul era +infinit.

Avem şi o intrigă. Biblia vorbește despre un al doilea interesat de dezvoltarea omului, Lucifer, venit cu o ofertă concretă. Le-a spus oamenilor:

[Publicitate!].
Mâncați din fructul oprit pentru o adevărată „dezvoltare personală”:

  1. vi se vor deschide ochii (orbilor ce sunteți!),
  2. veți fi ca Dumnezeu (nu creaturi prăpădite),
  3. cunoscând binele şi răul (habar nu aveți pe ce lume trăiți).

[Publicitate.]

Două muşcături mai târziu omul plonjează într-o adevărată mlaștină a incapacității personale: se vede gol, simte ruşinea, se cârpeşte cu frunze, cunoaşte frica, se ascunde. Amarnică dezvoltare personală… Până azi repetăm șablonul: Dumnezeu ne spune că dezvoltarea e un proces, alături de El; Lucifer ne oferă un shortcut, peste noapte, fără El.

Ce spune Biblia despre dezvoltare personală? Ce spune cel mai important personaj al ei. În cuvintele lui Isus: „viața veșnică este aceasta – să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Iată cea mai bună țintă pentru dezvoltarea personală – viața veşnică. Iată cel mai bun profesor și cea mai rodnică activitate.

Cum? Aaa, vrei ceva mai cu picioarele pe pământ, mai din viața aceasta… Sorry, Biblia nu bate moneda pe tag-uri omeneşti: leadership, speaker, succes, team-building, manager, calități, training, discurs, influență, viziune, potențial, focus, eficiență, business, coach, mentor, CEO. Nu că le disprețuiește – ba chiar eroii ei au fost recunoscuți pentru așa ceva – ci că pune în fața tuturor acestora un coeficient de altceva, o infuzie de divin. Astăzi dezvoltarea personală e promovată fără Dumnezeu. În schimb, ecuația biblică e curată: dezvoltarea personală = cunoașterea de Dumnezeu.

Deci, dacă vrei să știi ce spune Biblia, atunci caută oamenii care s-au dezvoltat alături de Dumnezeu. Citește Luca 2:52 și vezi dezvoltarea personală a lui Isus (hai, pune mâna și deschide, că poate nu știi sigur ce scrie acolo). Citește Filipeni 3 și vezi dezvoltarea personală a lui Pavel și aspirațiile sale. El a schimbat tot portofoliul dezvoltării personale – și chiar avea palmares – pe cunoașterea de Hristos. Sau, dacă e să vorbim la nivel colectiv, încearcă un Efeseni 4:13-15, unde ținta tuturor creștinilor este fixată clar: să ajungem ca Hristos, adică la înălțimea staturii Lui.

Nu ridica din sprânceană. Biblia nu disprețuiește ştiința, talentele, dezvoltarea cunoaşterii, întrebările care să ducă mai departe, dorința de a creşte în toate dimensiunile vieții tale. Dar nici nu te amăgește cu ispita că dezvoltarea personală s-ar face dintr-un chestionar, două muşcături și mestecare de citate decupate. Cum nu se dobândește dintr-un seminar şi un teanc de cărți care promit marea cu sarea. E o chestie de parcurs al vieții. Da, ani. Vreo 10-20 măcar şi apoi mai vorbim. Nu am auzit de steroizi biblici. Sorry! Biblia nu are „sală”!

P.S. Cel mai înțelept om al lumii a scris o carte la sfârșitul vieții, nu la începutul carierei lui. (De acolo s-a inspirat Stephen Covey pentru titlul best-seller de 25 de milioane de exemplare, Eficiența în 7 trepte). Concluzia lui Solomon e tot cu Dumnezeu… Îți recomand să o citești din paginile titlului Confesiunea înțeleptului (bine, recunosc că am lucrat și eu la ea) – lectura ei durează cam cât un eveniment cu coach şi costă cât taxi-ul până la eveniment 😉

Reclame

Spune Biblia ceva despre tatuaje?

Spune. Dar cam înțeapă.

Nu știu dacă-ți va plăcea ce spune. De fapt, nu știu dacă întrebi ca să-ți faci un tatuaj sau tocmai ca să nu; vrei să știi dacă trebuie să-l ștergi, să îl maschezi sau dacă merită să te mândrești cu el?

Mai întâi să-mi prezint situația: nu am niciun tatuaj. Dar toată copilăria am privit unul. Tatăl meu a avut, pe antebraț. Era o tipă! (cam zână). Deh, era moda cu sirene. Acum e o adevărată artă. Deci n-am, dar am prieteni și dintr-o parte și din alta. Un nume, un an, un slogan – „life after death” (știi tu, binele care învinge răul). Unii se mândresc cu ele, alții le regretă.

Așadar, ce spune Biblia?

Textul cel mai cunoscut pe care ți-l va da Google (în cazul în care nu ți-ai instalat încă o aplicație de Biblie) este Leviticul 19:28, care spune așa: „să nu vă faceţi slove săpate pe voi”. Dacă ți se pare că nu e relevant, iată același text în traducerea NIV (mai ții minte că îți spuneam să citești mai multe versiuni). Sunt cuvinte din vremea noastră: „do not put tattoo marks on yourselves”.

Aș zice că textul e clar ca un… tatuaj: fără tatuaje!

tattooDacă vrei teologie, cineva îți va spune că e text din legile Vechiului Testament, și că nu se mai aplică… Dacă insiști și citești cu ochii tăi și ce e mai sus, și ce e mai jos (îhîm, contextul), înțelegi principiul: acolo sunt mai multe interdicții de felul acesta, majoritatea vizând exemple imorale din viața popoarelor păgâne din jur, iar finalul este clar „Eu sunt Domnul.” Nu e autoritatea mea, ci a Lui.

Biblia spune însă mai mult (mai ai chef să citești?).

Spre exemplu, ea afirmă că cei mântuiți vor avea înscris ceva pe frunte, ca un sigiliu, ca o marcă (vezi aici ce, Apocalipsa 7:3; 14:1). Pe de altă parte, și supușii Antihristului vor primi un semn. Chiar îi spune așa: „semnul fiarei”, și va fi înscris pe frunte sau pe mână (tot în Apocalipsa, la 13:16). Nu sunt tatuaje și nici cipuri. Sper că înțelegi că e mai degrabă ceva simbolic.

Cum poate spui și tu… că e un tatuaj simbolic. Că vrei să transmiți ceva. Sau să-ți amintească de ceva, cineva.

Da, putem vorbi de cât de cool ești. Și dacă e o cruce? Sau un verset biblic, sau un „God loves me”… Sau chiar chipul lui Hristos! Atunci ești creștin cool. Mai ales că îi zice și „body art” respectiv Christian Body Art…

Dar putem vorbi și de câte tatuaje ar merita să fie șterse. Sau de cele pe ale căror posesori vor să le șteargă… (ia întreab-o pe Mădălina Ghenea ce se face acum, că s-a despărțit mult prea repede de iubitul ei milionar și rămân amândoi cu numele tatuate). Merg doar un pic mai departe: poți să te întrebi și cât de bine arăți ca mireasă în alb cu un tatuaj pe umăr, cât de ușor te poți angaja undeva cu brațele sau gâtul (re)marcate de dragoni. Sau, și nu-i deloc o glumă, ce probleme reale de sănătate poți avea de la tatuaje.

Dacă tot te roade, fă o probă. Pune-ți un tatuaj temporar. Dar dacă vrei să fii cu adevărat cool cu El, atunci să știi că Îi plac mai mult tatuajele interioare. „Nu te uita la înfăţişare… Domnul nu se uită la ce se uită omul. Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (ghici unde scrie!)

Apropo, am citit undeva că… think before you ink.

 

6. Cu ce scop a fost lăsată Biblia? De ce s-o citesc?

Cât ai hardul?

Hmm. Cam mic.

Lumea produce anual 1 terabyte de literatură. (Romanul ăla pe care parcă nu-l mai termini are cam 1 mega.) Toate bibliotecile academice din America au informație de aproximativ 1 petabyte. Iar 1,5 exabyte reprezintă toată producția anuală de informație. Apropo, informația din lumea întreagă se dublează anual. E clar, e un potop care te ia pe sus.

În plus, știu că nu te compătimește și pe tine nimeni: cât mai ai tu de citit „obligatoriu” pentru școală, pentru lucrarea de diplomă, pentru rezidențiat… Ca să nu mai zic că te ispitește și o lectură pentru „dezvoltare personală” (pirpiriule!).

În fața acestui tsunami, unul mondial și altul personal, cu atâtea de citit, Biblia pare perdantă. Ascunsă de mucegai bisericesc, ni se pare că este o vechitură. Cam expirată. Și nici nu e „lectură obligatorie”. Unfollow!

Nu uita ceva: Biblia este un best-seller al lumii. Măcar din orgoliu și tot ar merita să o citești. (Îți spun un secret pe care nu ți-l spune mr. coach: oricine va auzi că ai citit în întregime Biblia te va privi cu mai mult respect în viață!)

Dar hai să facem doi pași. Unul cu bătaie scurtă și altul pe termen lung. Câștigi din ambele.
Celui mai mare conducător militar al lui Israel (și te asigur că nu era deloc un „nedezvoltat personal”) i s-a spus așa: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8). Așadar, vrei să ai succes? Vrei să alegi întotdeauna ce este cel mai bine? Prietene, ia Biblia, ascultă de legea lui Dumnezeu! Nu uita, e un pariu, nu o canoneală.

Al doilea pas, cel cu bătaie lungă, e să deschizi direct la Ioan 20:30-31. Ca să vezi cu ochii tăi esența Evangheliei (știu că ești grăbit și vrei să nu te iau pe ocolite): „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”

Îți dai seama acum pentru ce „a fost lăsată” Biblia? Cuvintele ei au fost scrise ca să te ducă la credință. Și când ajungi la credință să obții viața. Dacă cumva te crezi nemuritor, să știi că despre tine sigur vor scrie alții. Pe o cruce. Și toată viața ta, între data nașterii și a morții, va fi cam cât o linie. Îhîm. Un bit. Nu byte.

La sfârșitul timpului și Dumnezeu Se va apuca de citit. Se numește „Cartea vieții” (Apocalipsa 21:27). Poate te găsește și pe tine pe lista celor ce au împrumutat-o. Atunci ai fi în cărți!

5. Cum să mă raportez la făgăduințele din Biblie?

Ele se pot aplica la oricine, oricând?

Mai modern le-aș spune „promisiuni”. Sunt acele texte în care găsim o încurajare din partea lui Dumnezeu. Forma e diversă: „Domnul te va ocroti…”, „Eu îți voi da…”, „El îți va deschide…” Ideea de bază e aceeași – Dumnezeu va purta de grijă.

Biblia merită să fie crezută. Pariul pe ea este întotdeauna unul câștigător: „niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere” (Luca 1:37). Așa că și răspunsul meu ar fi simplu: crede orice făgăduință; Dumnezeu o poate împlini oricând. Sau invers – El poate face orice. Tu poți să Îi ceri?

Totuși, fii atent să nu cazi într-o capcană. Sper că nu dai doi bani pe mesajele care încep cu „fie ca…” Prefer să nu trimit o urare la toată lista, ci să personalizez un gând de bine. Poate doar printr-o nefericită greșeală ar trimite cineva urări de la mulți ani celor în doliu sau ar ura însănătoșire grabnică unor proaspeți miri.

Ca atare nici eu nu deschid Biblia la întâmplare. Prinzi ideea: ar fi o prostie să fac decupaje orbește din Biblie, să le postez și să aștept (sau să proclam!) împlinirea lor obligatorie, către oricine, oricând. Eu cred, cum spune chiar Biblia, că „toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu”. Dar același text continuă și spune că ea este „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16). Deduc că o parte din ea e bună să învețe, alta, să mustre, una, să îndrepte, iar alta, să dea înțelepciune. Ar fi o tragedie ca ceea ce e dat acolo să fie ca înțelepciune eu să iau ca mustrare…

La fel sunt și promisiunile lui Dumnezeu. Unele sunt de sănătate, altele de ocrotire, unele au în vedere menținerea speranței, altele anunță o împlinire personală sau o victorie într-un domeniu anume. Caută să vezi exact starea în care te afli și apoi găsește textele potrivite pentru ieșirea cu succes din criza respectivă. Adu-le înaintea lui Dumnezeu și aruncă mingea în terenul Lui! Îi place la nebunie dialogul cu tine. (Ah, sper că n-am sărit calul…) Uite o dovadă că nu exagerez: „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55:11).

Ai auzit vreodată de Planul de mântuire? Îl găsești într-un verset care încape într-un sms – Ioan 3:16. Planul e urmat întotdeauna de o făgăduință: „și făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viaţa veşnică” (1 Ioan 2:25). Totul se reduce la un plan. Ce plan ai cu El?

4. Ce relevanţă are azi o carte scrisă cu atât de mult timp în urmă?

Refresh! Update! New stories!

Știm să glisăm cu degetul pe ecran ca să vedem noutăţile. Iar ce e vechi – mesaj, document, articol – se cam duce în arhivă. Te înţeleg, și eu am mii… Și nu e news dacă nu e și breaking news.

Nimic vintage? Internetul este plin de poze cu memories de acum un an, sau doi, sau cinci(zeci). Cu cât mai vechi, cu atât mai… relevante. De o vreme au apărut și nostalgicii după „iarna pe uliţă”. Sunt cei care postează cu maturitate prematură poze dintr-o copilărie în care, uitând de foame, călăreai sania și te luai la trântă cu troianul. Să ia aminte ăștia de acum, cu chipsuri, gadgeturi și aplicaţii. Relevanţă, nu glumă!

Tuturor ni se pare că vremea noastră, de atunci sau de acum, este standardul. Înainte de noi, habar nu aveau, iar după noi, nu prea mai ai cu cine. Și atunci, dacă vin cu Biblia în poza asta, nu-i așa că… devine relevantă o astfel de întrebare?

Dacă vezi Biblia ca pe un manual de ceva, o carte despre, o foaie plină cu, atunci sigur că e expirată. Sunt acolo destule realităţi apuse, nume, locuri, cuvinte neștiute. Lumea nu mai e pe uliţă. Auzi, cică „să nu poftești casa aproapelui tău… nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui…” F5, prietene, F5! Asta era în Antichitate.

Dar, ce zici, nu mai are nicio relevanţă porunca „să nu furi”? Sau „să nu minţi”? Sau „să nu ucizi”? Hmm, deja te prinzi. Generaţia care a ieșit în stradă a spus: „CORUPŢIA UCIDE!”. Iată un strigăt cutremurător, care nu ar avea relevanţă dacă nu ai fi învăţat din Scriptură că nu e bine să furi, să minţi şi apoi să ucizi.

Biblia e relevantă, te face vedetă, te scoate în faţă! Ești atât de valabil încât să stai în lumina reflectoarelor ei? Scriptura nu este agenţie de știri, nu este compendiu pentru vreo materie, nu este nici măcar o carte de povești (măcar astea ar fi fost nemuritoare). Geniul ei este că își păstrează relevanţa atâta vreme cât cititorul se recunoaște acolo, în faţa Autorului. Căci omul, în esenţa lui, nu s-a schimbat în mii de ani: e la fel de creatură, e la fel de afectat de virusul păcatului. Dar e la fel de… câștigabil pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Ia o Biblie. Activează-ţi locaţia. Lasă-te identificat. Și vei găsi cele mai bune recomandări pentru azi. Și vei afla și drumul, în cazul în care recunoști că nu mai știi încotro! 😉

P.S. Întreb și eu: ce relevanţă are vechimea unui testament? Vechi sau Nou, important e dacă sunt și eu trecut acolo sau nu.

3. Cum să înțeleg Biblia când e așa de greu de înțeles și de citit?

De acord, unele pasaje ale Bibliei nu sunt prea ușor de înțeles. Chiar Biblia o recunoaște – un etiopian citea o profeție, se împotmolise acolo, iar Filip îl întreabă, nu tocmai discret: „Tu înțelegi ce citești?” Răspunsul dat ca o contra-întrebare ne ridică mingea la fileu: „Cum aș putea să înțeleg dacă nu mă va călăuzi cineva?” (Faptele apostolilor 8:26-40).

Așadar, hai să venim cu trei ajutoare de nădejde.

Primul ar fi: Citește! Și începe cu evangheliile. Au marele avantaj de a fi story after story despre cel mai fascinant personaj al istoriei lumii – Isus Hristos. Ce nu înțelegi în Matei, s-ar putea să vezi mai clar în Luca. Iar asupra momentelor în care Marcu a trecut „îndată”, poate că Ioan zăbovește mult mai mult. Dacă dai de un pasaj mai închis, nu te bloca acolo. Să zicem că ești prin Romani, sau prin Isaia. Citește, parcurge, nu te opri – te ajută mult să ai imaginea de ansamblu și apoi să revii la detalii. Știi cum e când la finalul unui film pricepi și ce-ți scăpase pe traseu… Vrei să-l vezi din nou? Foarte bine, așa e și aici. Mai citește o dată!

Al doilea: Ia-ți niște ajutoare! Cele mai bune sunt chiar în Biblie, în principal pasaje paralele, cum sunt evangheliile sau cronicile împărătești sau epistolele care abordează teme similare. Apoi sunt „trimiterile”, semnele alea gen * sau † sau 😉 (nu, ăsta nu e). Ele îți spun că acel cuvânt, expresie sau idee se mai găsește și în altă parte a Bibliei. Mergi acolo și vei vedea cum, împreună, cele două versete chiar make sense now. Există apoi și Concordanța biblică. Accesată ca un dicționar tipărit sau electronic, îți dă ocazia să vezi cât mai multe texte biblice unde apare termenul, numele, expresia care te blochează. În final, apelează la comentarii biblice. Sunt scrise de niște profesioniști care poate au un răspuns la problema ta.

Al treilea: Du-te la Autor! Dacă Dumnezeu i-a inspirat pe cei ce au scris, crezi că a făcut-o pentru ca noi cei de azi să ridicăm din sprâncene a neștiință? El îți poate da inspirație și ție, ca cititor.

Al patrulea… Ah, am zis că sunt doar trei… Bine, dacă tot mai ai întrebări (și am speranța că nu crezi că le știi pe toate), hai cu ele și pe aici. Să le dovedim împreună!

2, Cum să mai știm care versiune a Bibliei este cea adevărată?

Hmm… E din start o întrebare greșită, pentru că pleacă de la supoziția că există doar o versiune adevărată în timp ce celelalte sunt… neadevărate. Ca și cum am întreba „care film cu Isus e cel adevărat?” Cum care?!… Păi, ăla făcut după Carte!

Poate că o întrebare mai bună ar fi: care versiune este mai aproape de original? (Am auzit eu că „traduttore, tradittore”.) Deschide un King James și deschide și un The Message sau New Living Translation! Vei vedea că sunt două mari abordări în traducerea Bibliei. Există echivalența formei – traducerea redă exact ce a spus autorul atunci și acolo. Și există echivalența ideii – traducerea redă ideea așa cum ar spune-o autorul cititorilor lui de azi. Ambele au plusuri și minusuri. Iarăși spun, nu citi doar una!

Deci, ce e de făcut? Dacă mergi la biserică, acolo se folosește în general o versiune clasică. Când citești Biblia pentru sufletul tău, fă-ți un bine și ia-ți și o traducere dinamică. Vrei să studiezi de-adevăratelea? Pune burta pe greacă și ebraică. Așa e… n-ai chef. Și atunci, pentru unul ca tine și ca mine, profesorii de teologie recomandă ca într-un studiu biblic să consultăm mai multe versiuni – oricâte ai în casă sau pe telefon. Sau intră pe Biblehub.com și consultă mai multe traduceri, în paralel. Chiar ți-ar prinde bine să citești Biblia și în altă versiune: mai nouă, mai veche, a unei alte biserici sau într-o altă limbă. Vei vedea că textul are prospețime, sclipiri nebănuite. Îl vei citi cu alți ochi.

Așadar, bine că sunt mai multe versiuni! Bine că sunt diferite. Cât despre… cea adevărată, este aceea care are calitatea de a fi mereu proaspătă. Mai vie! Mai luminătoare!

Vorba ucenicilor în drum spre Emaus: „Nu ne ardea inima în noi, când [Isus] ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32)