Proverbele, 5

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea, ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele: depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi; ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia; ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi, şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea? Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau? cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!”

Bea apă din fântâna ta, şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui. El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Anunțuri

Proverbele, 4

Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată, şi luaţi aminte, ca să pricepeţi; căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.

Căci când eram încă fiu la tatăl meu, şi fiu gingaş şi singur la mama mea, el mă învăţa atunci, şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi! Dobândeşte înţelepciune, dobîndeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele, şi nu te abate de la ele. N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti!

Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa. Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.

Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii. Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni. Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.

Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte! Căci ei nu dorm, dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; căci ei mănâncă pâine nelegiuită, şi beau vin stors cu sila. Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!

Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.

Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate nici la dreapta nici la stânga, şi fereşte-te de rău.

Proverbele, 3

Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.

Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.

Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.

Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări pașnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi. Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile; prin ştiinţa Lui s-au deschis Adâncurile, şi strecoară norii roua.

Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău.

Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai. Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine. Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ţi-a făcut nici un rău. Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege nici una din căile lui!

Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană. Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântează. Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har. Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.

Proverbele, 2

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate; de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; care se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe, şi apucă pe drumuri sucite; ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare, care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legământul Dumnezeului ei. Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi: nici unul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.

De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi! Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.


Patru pericole:

  1. cei ce merg pe alte cărări decât cele bune și drepte – ia vezi, îți oferă cineva un shortcut ca să ajungi altfel la scopul dorit?
  2. omul care ține cuvântări stricate – tu pe cine asculți, pe cine urmărești la televizor sau pe YouTube, cine te influențează?
  3. cei ce fac lucruri în ascuns – auzim de conspirații, apropo, poți vorbi deschis ceea ce-ți spun unii „prieteni” despre alții?
  4. nevasta altuia – știe el Eclesiastul de ce pune problema aici, cel mai probabil a trecut pe aici. E cazul deci să descoperi darul lui Dumnezeu în soția ta, nu în străina care… Apropo, ea le face pe toate celelalte trei de mai sus (poate că pe asta nu ai observat-o la prima citire!).

Un gest al zilei

Roagă-te pentru cineva care este în pericol, influențat de oameni precum cei de mai sus. Roagă-te și pentru biserică, să fie ferită de astfel de oameni.

Proverbele, 1

Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,

pentru cunoașterea înțelepciunii și învățăturii, pentru înțelegerea cuvintelor minții; pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire; ca să dea celor neîncercați agerime de minte, tânărului cunoștință și chibzuință – să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința, și cel priceput, și va căpăta iscusință – pentru prinderea înțelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înțelesul cuvintelor înțelepților și al cuvintelor lor cu tâlc.

Frica Domnului este începutul științei; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.

Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău, și nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău, și un lanț din aur la gâtul tău.

Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească, nu te lăsa câștigat de ei! Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi! Haide să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei lațuri celui nevinovat; haidem să-i înghițim de vii, ca locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă; vom găsi tot felul de lucruri scumpe, și ne vom umple casele cu pradă; vei avea și tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toții!” – fiule, să nu pornești la drum cu ei, abate-ți piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău, și se grăbesc să verse sânge. Dar degeaba se aruncă lațul înaintea ochilor tuturor păsărilor; căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe, strigă unde e zarva mai mare; la porți, în cetate, își spune cuvintele ei:

„Până când veți iubi prostia, proștilor? Până când le va place batjocoritorilor batjocura, și vor urî nebunii știința? Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele… Fiindcă eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile mele, și nu vă plac mustrările mele, de aceea și eu, voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună, și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul și strâmtorarea.

Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde; mă vor căuta, și nu mă vor găsi. Pentru că au urât știința, și n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile mele, și au nesocotit toate mustrările mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, și se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proștilor îi ucide, și liniștea nebunilor îi pierde; dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.


Câteva idei:

1. Pildele sunt date pentru a cunoaște mai mult, pentru bun simț, dreptate, echilibru, pentru chibzuință. Oare nu avem nevoie de toate astea? Sunt date pentru tine, nu pentru altul. Tu să le citești. Fiule!

2. Dumnezeu e primul. Frica de Domnul este începutul științei. Nu o frică de tremurat, ci de reverență, în care recunoști că Dumnezeu e mai sus ca tine.

3. Părinții sunt pe locul doi. Pot fi și părinți spirituali. Când ai o problemă, ascultă ce zic părinții, nu face de capul tău. (inclusiv în chestiunile spirituale, ascultă de părinții spirituali).

4. Cine sunt păcătoșii care vor să te amăgească? În lumea noastră îi spunem „anturajul”, dar poate fi și societatea în general. Hai să nu ne lăsăm atrași de valurile lumii, de ispitele ei, căci lăcomia aduce pierdere.

Închei cu un gând de acțiune.

În dimineața asta sau în cursul zilei, trimiteți vă rog un mesaj unei alte familii din biserica ta.

(a) Ce mesaj? Un verset din acest capitol, ceva care v-a plăcut mai mult.

(b) Cui să trimiteți? Simplu. Unei familii a cărei literă de început de nume este litera următoare numelui vostru. Spre exemplu, dacă ești Rotaru, poți trimite unui Stan. Dacă ești Moisa, trimiți lui Nour, dacă ești Bodarev, trimiți către Constantin și așa mai departe.

Hm… nu știi cui? Ia caută în telefon. Cine nu e în anturajul tău? 🙂

(c) Dacă chiar nu știi, trimite oricui din biserică și cel mai probabil vei primi înapoi un cuvânt de mulțumire.

Hai să începem anul cu un gând de bine.

Mulțumesc.

Beer and Wine: The Bible’s Counsel

I’ve been asked about the „strong drinks” in the Bible, especially the strange text in Deuteronomy 14:26. I did a research, forwarded the answer, and yet I found this article, very explanatory and authoritative. A study of the biblical passages dealing with alcohol, author William H. Shea. Reprinted from Signs of the Times, November 1988. Published on Biblical Research Institute’s website.

Doesn’t the Bible refer in a number of places to wine and strong drink? Don’t we quite often find people drinking alcohol in the Bible? Can’t we assume, then, that Scripture generally does not condemn drinking alcoholic beverages?

It’s true that we often find people drinking alcohol in the Bible and that Scripture speaks of alcoholic beverages, but we need to be careful not to read too much into a superficial look at such texts. When our English Old Testaments refer to alcohol, they generally use the words wine or strong drink. So any examination of the Old Testament’s attitude toward alcohol must take into account the different Hebrew words translated into these two English terms.

The term strong drink presents no major translation problems because only one Hebrew word, shekar, lies behind it. But even so, the translation strong drink is more general than it ought to be. Modern readers may well think of strong drink as distilled liquor. But that is not what the Bible means by the term shekar. Since the process of distilling alcohol did not develop until around A.D. 500, the strongest alcoholic beverage people could make in Bible times contained only 14 percent alcohol by volume, approximately the maximum produced by natural fermentation. This fact tells us that the scriptural term strong drink certainly gives us no license to drink what we know today as hard liquor.

If distilled alcohol is not what the Bible means by shekar, what does it mean?

Here is where ancient languages related to Hebrew can be helpful. Documents written in cuneiform script on clay tablets tell us that the Babylonians had an alcoholic beverage they called shikaru. (Notice how similar this Babylonian word is to the Hebrew shekar. It is actually the same word in two related Semitic languages.) Some of these clay tablets tell how shikaru was made so we can easily determine what beverage they are describing. From grain, the Babylonians made a mash which was allowed to ferment. In other words, these tablets that speak about making shikaru are talking about making beer! Since the Bible texts that use the word shekar are referring to the same drink, they are talking about beer as well.

This is something extremely relevant to our modern society. Here are Bible texts talking about beerthe beverage that is so widely advertized on American TV and that is so widely consumed by the American public.

And what view does the Bible take of this beverage? A very dim and negative view indeed. Of 21 Old Testament texts that mention shekar (beer), 19 strongly condemn it. The other two texts present special cases (we’ll discuss one of these later). The New Testament mentions this same beverage only once and prohibits its use by John the Baptist as he grew up.

To give something of the picture these 19 Old Testament texts convey, let’s look at what some of them say about shekar: Leviticus 10:9 prohibits its use by a priest in ministry; Numbers 6:2, 3 forbids Nazarites from drinking it; in Judges 13:3, 4 an angel warns Samson’s mother-to-be not to drink it during her pregnancy; in Deuteronomy 29:5, 6 God tells the Israelites that He did not provide this drink for them in their wilderness wanderings.

There is also the interesting story of Hannah. She went to the tabernacle at Shiloh and prayed so earnestly about the fact that she was childless that the priest accused her of being drunk with shekar. This she denied. See 1 Samuel 1:15.

The prophets of Judah in the eighth century B.C. were especially vigorous in their condemnation of strong drink, or beer. Isaiah mentions it eight times, and each reference is strongly negative. He pronounces a woe upon those who drink it (Isa 5:11) and notes that it would not bring mirth when God cursed the land (Isa 24:9). He points out that beer causes staggering (Isa 29:9) and that false priests and prophets were two groups who especially staggered from its effects (Isa 28:7). The prophet Micah noted that the people wanted precisely this kind of leaderone who would approve of its use (Mic 2:11). Proverbs 20:1 speaks of rage and brawling as two of its side effects.

Thus we see an almost universal condemnation of beer in the Old Testament. But what about Deuteronomy 14:22-28? This text doesn’t seem to fit the pattern; it seems to indicate that Israelites could actually pay part of their tithe in beer! Some have seen in this a modern license for beer-drinking.

First, we should carefully note that Deuteronomy 14 is dealing with a special use under special circumstances. The chapter takes up the subject of the tithe in verses 22 and 23. In a later section, it speaks about what might be called „delayed tithe.” It is here that beer occurs as part of the „delayed tithe.”

What is all this talking about?

Deuteronomy 14 identifies the tithe as certain foods and drinks that the Israelite was to take to the sanctuary located centrally in the nation. When the tithe was paid regularly and on time, the products offered were to include newborn lambs and calves, freshly pressed oil, new unfermented wine or grape juice (tirosh), and grain. All these were fresh products that came from the harvest of the new agricultural year.

But what was the Israelite to do if for some reason he couldn’t get to the sanctuary with these fresh products? He was to make a substitution, and it is this substitution that verses 24-26 describe.

Verse 24 presents the problem: that of an Israelite who was not able to get to the sanctuary on time. Verse 25 presents the intermediate solution: he was to convert his tithe into silver and retain the money until he was able to go to the sanctuary. Verse 26 gives the final step in presenting the delayed tithe. When he arrived at the sanctuary, the Israelite was to purchase some of the same agricultural products he should have brought earlier and eat the tithe meal before the Lord.

But the products he purchased for the tithe meal must be mature to show symbolically that the tithe presentation was late. Thus he did not present a lamb; he purchased a mature sheep for presentation. He did not present a calf, but a mature ox. Instead of fresh grape juice (tirosh) he presented yayin, wine that had fermented with the passing of time. And he did not present grain; he presented beer that had been made from grain. In each case, the delayed tithe meal consisted of things chosen to correspond to and show the development of the agricultural product which should have been presented originally. Although not readily apparent, this actually involved an interest penalty since the ox would cost more than a calf and the sheep more than a lamb.

Under these special circumstances, the symbolic substitution of beer for the earlier grain when presenting „delayed tithe” can by no means be taken as a license for unrestricted recreational use of beereither then or now. Especially when beer is elsewhere condemned in the Old Testament.

When we turn to the subject of wine in the Scriptures, we find two main words-tirosh which usually refers to grape juice in its unfermented state, the way it comes from the press as a new agricultural product, and yayin, a word with less clear meanings.

In 30 of the 38 references to tirosh in the Old Testament it is paired with grain and oil, or oil alone, as products of the harvest used for tithe and taxes, etc. Three texts (Mic 6:15; Isa 62:8; 65:8) refer to tirosh as the product of the grape; four texts (Prov 3:10; Joel 2:24; Mic 6:15; and Hos 9:2) speak of tirosh as produced by pressing. Only one text (Hos 4:11) suggests that tiroshmay produce intoxicationand this text may actually be referring to early fermentation or to the practice of mixing new and old (fermented) wine.

Thus tirosh appears to refer almost exclusively to unfermented wine or grape juice. But yayin, the other main word that the Bible uses for wine, clearly means fermented wine in most cases.

The Old Testament uses the word yayin some 140 times. Before dealing with specific texts, let’s get a general overview of its use in the Bible. By my count, the Bible presents yayin in a negative light 60 times; in about 60 more cases it simply mentions it without making any value judgment, and in only 17 references does it possibly say something positive about it. Thus yayin, fermented wine, is spoken of negatively much more often that it is positively.

On the negative side, first of all, are the stories in which fermented wine produces bad results. Not many (if any) historical narratives in the Old Testament mention a beneficial outcome from the use of wine, but several end disastrously: the drunkenness of Noah (Gen 9:21); Lot (Gen 19:32-35); Nabal (1 Sam 25:36, 37); Amnon (2 Sam 13:28); Belshazzar (Dan 5:1-3); and Ahasuerus (Esth 1:1-10), for example.

Isaiah (51:21); Jeremiah (23:9); Hosea (4:11; 7:5); Joel (1:5); and Habbakuk (2:15) are among the Bible prophets who point out the ill effects, both physical and moral, which intoxicating wine produces.

Proverbs 23:29-35 describes wine’s immediate physical effects (red eyes and blurred vision), its immediate social effects (strife and wounds), as well as the long-term results (woe and sorrow). Elsewhere, the book of Proverbs refers to wine as producing poverty (21:17) and violence (4:17). Isaiah adds that it deceives the mind (28:7), inflames a person, and leads to forgetfulness of God (5:11, 12).

Those texts which point to certain useful functions of wine should not be overlooked, but they should be placed in perspective. Three texts (Ps 104:15; Eccl 9:7; 10:19) mention that wine can make the heart glad and bring cheer. This indicates an awareness of the immediate physiological effects of alcohol, but these texts need to be placed along side the many other Bible statements mentioning its nonbeneficial long-term results.

Ecclesiastes 9:7 and 10:19 might superficially appear to give approval for indulging in alcohol. In a bit of ancient philosophy, Ecclesiastes 9:7 says, „Go, eat your bread with enjoyment, and drink your wine with a merry heart; for God has already approved what you do.” RSV. It is a description of the author’s search for those things that bring meaning in life. This text is pointing out that man should be content with certain common duties of lifeincluding eating and drinking, even wine. However, the book ends with the author’s finding a greater good to provide meaning in lifethat man should fear God and keep His commandments. See chapter 12:13. All the other experiences in which the author tries to find meaning fade in significance beside this.

At least seven other Bible texts which appear to speak favorably of yayin do so merely by means of comparison; they are not speaking directly about wine itself. For example, the Song of Solomon uses a comparison with wine four times (1:2, 4; 4:10; and 7:9) to bring out the beloved’s beauty. Hosea 14:7 uses the fragrance of wine from Lebanon as a comparison. Proverbs 9:5, 6 uses wine figuratively in talking about the „banquet of life” that wisdom provides. Amos 9:14 and Zechariah 10:7 use the merriment that wine creates as a figure of how God’s people will rejoice at the time of His final victory.

Wine was also used as a drink offering in the temple service, just as we have seen that beer was used in the presentation of delayed tithe. These drink offerings were poured out beside the altar; they were not drunk by the priests.

Thus most of the texts which mention wine favorably actually use it figuratively in comparisons. A few speak of its immediate physiological effects. But by far the majority describe its detrimental resultssuch as wicked acts committed in connection with drinking wine. Isaiah, for example, associates wine with the taking of bribes. See Isaiah 5:22, 23. Amos combines wine with profaning sacred things. See Amos 2:8.

In summary, the writers of the Old Testament raise four indictments against drinking wine. First, they recognize its immediate adverse physical effectsredness of the eyes, blurring of vision, staggering, and drunkenness in general. Second, they recognize its long-term moral effectsvarious kinds of immoral and unethical behavior along with the social results of such actions. Third, they identify particular instances of such behavior and connect them with specific persons. Fourth, because of its effects, they prohibit certain classes and specific individuals from drinking any wine.

In contrast to this large negative picture, about the only positive images the Bible gives of alcohol are three texts that note alcohol can produce a state of levity (certainly a valid physiological observation). The Bible writers also occasionally use wine to draw some favorable comparisons in figures of speech. (Yet they also use wine to symbolize some unfavorable comparisons as well. See the „wine of wrath” in Psalm 75:8 and Jeremiah 25:15).

How then should we personally relate to alcohol in view of the overall picture given in the Old Testament? If one takes the whole picture into account and evaluates all the evidence, the most reasonable conclusion is that the only safe course is complete abstinence from alcohol in any form.

What happened with the (first) mountain in Daniel 2?

I need some clarity on some things regarding the dream and its interpretation in Daniel 2.

Is the prophecy symbolic or literal? If it’s literal, yes, we have historically records to prove that these kingdoms actually existed. As the v. 45 says „the dream is certain, and the interpretation is sure”. However, if its symbolic then it’s fair to say that the mountain where the stone came from, must have a meaning, because in v. 35 it says that „the stone grew and became a great mountain and it filled the whole earth”. So, what happened to the first mountain where the stone was cut off from? Would it be fair to say it disappeared? Maybe the prophecy is both symbolic and literal…

What’s your views on that?

Thank you.

 

Thank you for the question(s). First, let me review the dream and its basic features, so that we can somehow see if it is symbolic or literal.

As we will see below, the dream is symbolic, and its interpretation has very concrete application. Let me start with the interpretation… While Daniel thanks the Lord for giving him the interpretation, he says that God “changes times and seasons, he removes kings and sets up kings” (v. 21). The vision is then about kings! Are they literal? Of course.

When Daniel is presented before the king, he tells Nebuchadnezzar that God has shown the king “what will be in the latter days” (v. 28). The worries the king had had were also about… “what would be after this” (v. 29), that is after his reign. Inevitably, the king meditated and maybe worried about the next king or even the kingdom to follow his reign.

Now, the dream is built around an image. This is of course a symbol. No one makes a statue of 4 different metals and with its feet of… clay! Whatever was symbolic in the dream, now turns to some historical application. I say “some” because, of course, we do not take everything. For example, there is nothing about the “neck”. There is nothing about the “two” arms or the “two” legs, although it says about arms and legs. While some people interpret even the “ten” toes, the prophecy itself does not say anything about their number (we presume the statue had ten).

When Daniel interprets inflexibly that “you [Nebuchadnezzar] are the head of gold” (v. 38), then we understand that such an application was for them in a “here and now” setting. Accordingly, the rest of the prophecy and its interpretation has to do with following kingdoms, in the future but nonetheless real. In chapter 5 we learn who followed the Babylonians – the Medo-Persians. In chapter 8:21 we learn about the kingdom of Greece, who conquered the Medo-Persia (the same is pointed out also in 10:20). To follow up, who conquered Greece? By the time of our Lord Jesus Christ, the Romans were the rulers of the world including Jerusalem (Luke 2:1, 3:1 or Luke 21:20, John 11:48).

Whatever would be the toes and the feet, they are not in the Bible, as the history of the Bible covers only as much as the first century of Christianity. We believe that these kingdoms, of whom Daniel says they will be divided, strong and weak, mixed in marriages, but not hold together, are those kingdoms found in the history of Europe after the fall of Rome (476 AD).

The last of the kingdoms is a stone. We believe is the reign of Jesus Christ, His kingdom, as about it we learn that it is “a kingdom that shall never be destroyed, nor shall the kingdom be left to another people” (v. 44). Even more, “it shall stand forever” (v. 44).

This stone is not metals (gold, silver, bronze, iron); it is not clay; this is not a mixture of metal and clay. It is stone, a completely different substance. Such a stone is taken from… stone. Cut out from a larger one, a mountain.


So, now your question is what happened to that mountain?

We don’t know. It is as simple as that.

And probably it does not have a special significance. This should not surprise or disappoint you. Remember what Daniel said about another set of visions? Read Daniel 7:1 and learn that after it all, “he wrote down the dream and told the sum of the matter”. Maybe even here, the “sum of the matter” did not include some details. For example, as I said before about the lack of information/interpretation of neck, two arms, two legs, let me add: it does not say anything about the clothes the statue might have had, if the arms were crossed (as some depict them) or along the body (as in some statues), if the person carried any weapon or insignia, if there were any shoes on the feet, how big was the stone, or why on the final destruction the order things is different (the “clay” is placed out of the normal order, v. 35 and v. 45).

Bear with me – the Bible does not say about what happened with the (first) mountain. About the second mountain, we are clearly told: “the stone that struck the image became a great mountain and filled the whole earth” (v. 35). But only during the delivery of the interpretation, we learn that the stone was cut in the first place from a mountain (v. 45).

We do not know if that mountain was of this world or not. We presume it to be so. If it is so, then that first mountain was covered by the second. If not… then… we don’t know.

It is not to us to tell it what happened with it. The Bible says about the stone that it “was cut out by no human hand” (v. 34). The point is that it looks like having a divine origin, or at least not a human origin.. It is not the result of human efforts. May we suggest that while hitting the statue, it looks like coming from heaven? Exactly as Jesus’ kingdom. See John 18:36 – “Jesus answered, “My kingdom is not of this world. If my kingdom were of this world, my servants would have been fighting, that I might not be delivered over to the Jews. But my kingdom is not from the world.””