Închiderea harului pentru adventiști

Cristi, am citit, dar nu mai știu unde, că, atunci când se va da decretul duminical în toată lumea, pentru adventiști harul va fi luat. Ei sunt deja sigilați… Nu mai știu unde am citit asta, poți să mă ajuți? (Și să vezi din ce carte iei pasajul, ca să știu, că s-au făcut multe cărți pe care le-a scris Ellen G. White, dar au scos mult din ele…)

O provocare interesantă, simt mai multe planuri: (1) ce-i acela „decretul duminical”, (2) ce-i aceea „închiderea harului”, (3) cine spune care e ordinea desfășurării lucrurilor în timpul evenimentelor finale, (4) răspunsul pe care-l cauți e din Ellen G. White (aș fi vrut să fie prioritar din Biblie!), (5) acuzația că s-au scos multe lucruri din cărțile EGW.

Să le luăm pe rând?

Răspund ca pentru un adventist care crede că le știe, dar s-ar putea să le știe cam din auzite, iar la o adică să… nu mai găsească „unde scrie”! Eu sunt primul, așa că am cercetat lucrurile fiind interesat personal să văd dacă e așa sau ba.

1. Decretul duminical

Biblia vorbește despre un timp în care o confederație a puterilor răului vor obliga întreaga lume să primească un semn. Pasajul este cunoscut, în Apocalipsa 13:16-17:

„Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.”

Fără a intra prea mult în detalii, s-a speculat enorm pe marginea semnului fiarei. Cel mai ușor de înțeles este dacă privim acest semn al fiarei ca fiind opus semnului lui Dumnezeu. În Biblie apare un singur semn al lui Dumnezeu, Sabatul. Citim în Ezechiel 20:12:

„Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.”

De asemenea, în versetul 20 găsim:

„Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”

Interpretarea pe care o dăm textului din Apocalipsa 13:16-17 este deci că semnul fiarei este un semn al autorității ei, un semn care vine în contrast direct și maxim cu semnul lui Dumnezeu. În două cuvinte, un „decret duminical” (sau „legea duminicală”) care să impună „păzirea duminicii” în contrast cu „păzirea Sabatului” este semnul fiarei.

 

2. Închiderea harului

Biblia vorbește despre un har care ne-a fost arătat până la o vreme.

„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:11).

Așadar, în veacul de acum avem de trăit curat, până la venirea Domnului, ca punct terminus. Evident, când Domnul va veni, cazurile tuturor oamenilor din toate timpurile vor fi fost judecate deja.

Unii au văzut în textul din Apocalipsa 22:11 un moment de „închidere a harului” pentru ultima generație.

„Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!”

Alții cred că în acest text nu este vorba despre așa ceva. Tu ce crezi? Și apoi, mi-ar plăcea să știu de ce crezi ce crezi? (Nu cumva să fie „din auzite”…)

Poate că expresia aceasta, „închiderea harului” este străină unui cititor. Alți o știu de „încheierea timpului de probă”, după expresia englezească „close of probation”. Este evident că harul lui Dumnezeu s-a încheiat pentru unii la un anumit moment (revin cu exemple), și că nu va continua la nesfârșit (pentru cei de azi). Ca exemple: a fost un timp de har pentru cei de dinainte de Potop, a fost un timp de har pentru cei din Sodoma și Gomora. Din păcate unii nu au luat în serios lucrurile acestea (ex. ginerii lui Lot). Avem însă în Biblie și experiențe interesante, unde oamenii s-au pocăit (Ninive, pe vremea lui Iona). Și Domnul Hristos a vorbit despre încheierea timpului de har pentru Ierusalimul din vremea Lui, despre o zi în care lucrurile încă s-ar mai fi putut schimba:

„Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea!..” (Luca 19:42).

În ce privește vremea sfârșitului, există un set de trei solii îngerești vestite întregii lumi, iar cea de-a treia dintre ele vizează tocmai ultima avertizare dată lumii. Uimitor, are de-a face tocmai cu ferirea de a primi semnul fiarei.

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:9-12).

Pentru cititorul atent, această solie menționează un element fără precedent, un pahar al mâniei divine pure, „neamestecat”. Cu alte cuvinte fără har… Este ceva fără precedent în toată istoria. În fața marii înșelăciuni a timpului din urmă, găsim învinși, a căror soartă va fi pecetluită pentru totdeauna, și găsim învingători (v. 12), între care dorim să ne numărăm și noi.

Revenind la întrebarea pusă, sugerezi că harul se închide mai devreme pentru unii, și mai târziu pentru alții. Altfel spus, se închide mai devreme pentru adventiști, ca unii care au cunoscut adevărul, și mai târziu pentru ceilalți, care nu au cunoscut tot adevărul. Hm… Nu am ce zice aici decât că intrăm pe un teren al viitorului, unde niciunul dintre noi nu știe dacă va fi fix așa și nu altfel.

Vei spune că „noi așa am fost învățați!” Da, dar oare nu am fost și învățați să fim ca iudeii din Bereea, care aveau o inimă mai aleasă decât alții și care

„au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa” (Faptele apostolilor 17:11).

Din păcate de multe ori primim și noi lucruri de la predicatori sau autori cu renume, fără să le mai verificăm noi înșine.

Rămân deschis să învăț (și să verific) mai multe despre subiectul acesta.

 

3. Ordinea evenimentelor finale

Am citit despre mai mulți care au făcut tot felul de hărți profetice sau desfășurătoare ale evenimentelor din viitor. Unele au mai multă bază ca altele, însă fiecare este supusă unui risc major, acela al speculației – nu știm viitorul. Poate că știm ordinea unora dintre evenimente, dar trebuie să recunoaștem că multe vor fi o surpriză pentru toți.

Cea mai bună resursă în sensul ordinii evenimentelor finale este pentru mine cartea Tragedia veacurilor. Dar pentru alții probabil că cea mai cunoscută este Criza.

Cartea aceasta circulă în limba română, lumea crede că e scrisă de Ellen White, însă nu e chiar așa. Am verificat personal. Cartea se găsește în aplicația EGW în limba română (https://m.egwwritings.org/ro/book/2705.2#2), dar în aplicația cu cărțile în engleză nu apare (https://m.egwwritings.org/en/folders/4). Este o compilație cu multe pasaje din EGW, dar probabil că nu a fost inclusă în aplicația oficială întrucât lucrarea nu a fost realizată de White Estate.

Păi și nu e tot aia? Nu chiar…

Hai să explic.

Deși la noi se numește electrizant Criza, în original se numește Ellen White Comments on the Crisis ahead: answers to questions about the end-time, iar în dreptul autorului este specificat: „compiler Robert W. Olson”. Una e să spui oarecum alarmist: „Criza, de Ellen White” și alta e să spui că ai de-a face cu o compilație, „comentariile lui Ellen White asupra crizei care ne stă în față: răspunsuri la întrebări despre vremea sfârșitului”.

Robert W. Olson a fost director al Ellen G. White Estate, deci a știut exact cum să gestioneze lucrurile, citatele etc. Nu am nicio îndoială. Îndoiala e mai degrabă la capătul cititorului român, care nu știe atelierul în care a fost lucrată cartea.

Stai un pic, pasajele nu-i aparțin oare lui Ellen G. White? Ba da. Dar aici e surpriza – că nu tot ce este scris în cartea asta îi aparține ei. Cum așa?

Cartea e făcută pe modelul întrebare-răspuns, după cum spune titlul, ca un manual. Toate întrebările aparțin compilatorului, în timp ce răspunsurile aparțin autoarei. E o diferență ce merită luată în considerare. Desigur, la cele mai multe întrebări se răspunde cu pasajul din EGW, și Olsen o face clar, la obiect, fidel.

Dar nu este la toate la fel, pentru că unele lucruri suportă nuanțe, la altele poate chiar autoarea a răspuns în moduri diferite de-a lungul timpului. La anumite întrebări compilatorul pune ca răspuns doar un text biblic sau mai multe (vezi capitolul „The close of probation”/„Încheierea timpului de probă”, întrebările 4 și 5). E clar deci că aici e doar părerea compilatorului, nu a lui Ellen White! În altele chiar se dă răspunsul unui alt autor, din vremea lui Ellen White, după care se face o conexiune cu ce a spus Ellen G. White, dar se și specifică clar „there is no Spirit of Prophecy support for this statement” (același capitol, întrebarea 15).

Ce-mi place pe prima pagină a cărții (vezi poza mai jos) – care lipsește în limba română – este o serie întreagă de lucruri de care cineva să fie conștient când folosește cartea și modelul ei. Simțeam nevoia de un „disclaimer”, și aici îl găsesc. Este o mare diferență între versiuni.

Așadar, în versiunea română (în aplicația online) scrie doar:

„Compilaţia de faţă cuprinde citate din carţile Ellenei White care au ca subiect Criza care va veni in curand ca o furtună asupra întregii lumi. Este o analiză pertinentă a cauzelor ca au condus la această criză, dar cuprinde şi sfaturi de o deosebită importanţă pentru toţi cei care vor să treacă cu bine prin acest timp al strâmtorârii şi care să ofere în drumul lor speranţă şi nădejde celor aflaţi în disperare, îndemnându-i să-şi pună nădejdea în Dumnezeu şi să accepte soluţiile Sale.”

Nu e rău (am copiat pasajul „as is”), dar nu e deloc suficient. Față de ce scrie în original e chiar riscant… (Versiunea tipărită pe care o am eu e una publicată neoficial, de o organizație din diaspora de peste ocean. Sper că va veni vremea unei ediții oficiale, îndreptate, tipărită, dar și online – am scris unui fost coleg, redactor la Editura Viață și Sănătate în sensul acesta. O zic însă aici tocmai pentru că mulți adventiști citesc în cartea aceasta sau direct în aplicație „tot adevărul” de care au nevoie… Tot adevărul include și prima pagină!)

În original, am ediția în limba engleză, este o pagină întreagă de Introducere (vezi fotografia alăturată). Aflăm astfel câteva lucruri care să ne ajute: (1) cartea a fost gândită pentru un curs la Pacific Union College; (2) ea „nu este o încercare de a definitiva dogmatic desfășurarea evenimentelor viitoare”; (3) citatele propuse au fost puse într-o ordine după cum a considerat-o compilatorul, ordine prin care nu-și dorește să denigreze alternative sau chiar poziții contrare susținute de alții; (4) multe evenimente finale descrise se vor suprapune, pentru că sunt experiențe paralele sau se întrepătrund (ex. „ploaia târzie” cu „strigătul de la miezul nopții”), pe modelul cauză-efect, de aceea un desfășurător cu limite clare, de neîncălcat rămâne un ideal de neatins.

Reiau ideea subliniată în exemplarul meu:

„compilația aceasta nu este o încercare de a definitiva dogmatic desfășurarea evenimentelor finale”.

Dacă unul dintre cei mai competenți autori ai noștri a scris asta în introducerea unei cărți EGW, mă gândesc că e numai bine să le urmăm exemplul, fără a fi dogmatici, fără a cita citate mai înainte de a le fi citit în context, fără a spune nenegociabil că „așa va fi și nu altfel”. Fără a zice că: „sora White spune că…”

Repet, Tragedia veacurilor e mai bună decât Criza. Pentru că pasajul original, contextul e mai bun decât citatul care a fost luat din el.

 

4. Răspuns din Ellen G. White sau din Biblie?

Sunt un credincios adventist de ziua a șaptea, ca atare mărturisesc că Biblia este cartea de căpătâi după care vom fi judecați toți. În același timp știu că Biblia vorbește despre daruri spirituale, unul dintre primele în ordinea apostolică fiind acela al profeției (1 Corinteni 12:28, Efeseni 4:11). Noi credem că Dumnezeu vorbește prin oameni (bărbați și femei) pe care-i inspiră, chiar dacă scrierile sau mesajele lor nu sunt în Biblie (vezi cazul lui Ioan Botezătorul).

În cadrul bisericii noastre credem că Ellen G. White a manifestat acest dar al prorociei. Ca atare, lucrurile scrise de ea sunt considerate inspirate de Dumnezeu. Nu le adăugăm Scripturii, ci credem că ele se subordonează Scripturii, cum spunea chiar autoarea. Iată câteva citate preluate de pe pagina oficială a White Estate, selectate tocmai pentru a răspunde la o astfel de întrebare – cum ne raportăm la scrierile lui Ellen G. White? – (http://www.whiteestate.org/issues/scripegw.html)

Relation of E. G. White Writings to the Bible Recognized in First Book. I recommend to you, dear reader, the Word of God as the rule of your faith and practice. By that Word we are to be judged. God has, in that Word, promised to give visions in the „last days”; not for a new rule of faith, but for the comfort of His people, and to correct those who err from Bible truth. Thus God dealt with Peter when He was about to send him to preach to the Gentiles. (A Sketch of the Christian Experience and Views of Ellen G. White, p. 64 [1851]. Reprinted in Early Writings, p. 78.)

Not to Take the Place of the Word. The Lord desires you to study your Bibles. He has not given any additional light to take the place of His Word. This light is to bring confused minds to His Word, which, if eaten and digested, is as the lifeblood of the soul. Then good works will be seen as light shining in darkness. (Letter 130, 1901.)

Get Proofs From the Bible. In public labor do not make prominent, and quote that which Sister White has written, as authority to sustain your positions. To do this will not increase faith in the testimonies. Bring your evidences, clear and plain, from the Word of God. A [p. 30] „Thus saith the Lord” is the strongest testimony you can possibly present to the people. Let none be educated to look to Sister White, but to the mighty God, who gives instruction to Sister White. (Letter 11, 1894.) . . .

Relationship of E. G. White Writings to Bible–The Lesser Light. Little heed is given to the Bible, and the Lord has given a lesser light to lead men and women to the greater light. (The Review and Herald, Jan. 20, 1903. Quoted in Colporteur Ministry, p. 125.) . . .

Not for the Purpose of Giving New Light. Brother J would confuse the mind by seeking to make it [p. 31] appear that the light God has given through the Testimonies is an addition to the Word of God, but in this he presents the matter in a false light. God has seen fit in this manner to bring the minds of His people to His Word, to give them a clearer understanding of it. The Word of God is sufficient to enlighten the most beclouded mind, and may be understood by those who have any desire to understand it. But notwithstanding all this, some who profess to make the Word of God their study are found living in direct opposition to its plainest teachings. Then, to leave men and women without excuse, God gives plain and pointed testimonies, bringing them back to the Word that they have neglected to follow. The Word of God abounds in general principles for the formation of correct habits of living, and the testimonies, general and personal, have been calculated to call their attention more especially to these principles. (Testimonies, vol. 5, pp. 663, 664.)

Testimonies to Bring Plain Lessons From the Word. In the Scriptures God has set forth practical lessons to govern the life and conduct of all; but though He has given minute particulars in regard to our character, conversation, and conduct, yet in a large measure, His lessons are disregarded and ignored. Besides the instruction in His Word, the Lord has given special testimonies to His people, not as a new revelation, but that He may set before us the plain lessons of His Word, that errors may be corrected, that the right way may be pointed out, that every soul may be without excuse. (Letter 63, 1893.) (See Testimonies, vol. 5, p. 665.)

(Dacă cititorul vrea să știe mai multe „issues” pe care le au unii sau alții cu Ellen G. White, poate verifica aici răspunsurile White Estate la multe dintre problemele ridicate de-a lungul anilor – http://www.whiteestate.org/issues/issues.asp.)

Așadar, dacă aș căuta un răspuns în Ellen G. White, sunt sfătuit chiar de ea să le caut în… Biblie.

Tu vrei ceva din Ellen G. White.

Uite aici trei pasaje clare cu privire la chestiunea în discuție, luate din GC (Great Controversy/Tragedia veacurilor) și dintr-o scrisoare (Letter).

When the work of investigation shall be ended, when the cases of those who in all ages have professed to be followers of Christ have been examined and decided, then, and not till then, probation will close, and the door of mercy will be shut. (Great Controversy, 428)

 

The Lord has shown me clearly that the image of the beast will be formed before probation closes; for it is to be the great test for the people of God, by which their eternal destinity will be decided. (Revelation 13:11-17) This is the test that the people of God must have before they are sealed. All who prove their loialty to God by observing His law, and refusing to accept a spurious sabbath, will rank under the banner of the Lord God Jehovah, and will receive the seal of the living God. Those who yield the truth of heavenly origin and accept the Sunday sabbath, will receive the mark of the beast (Letter 11, 1890).

 

The powers of earth, uniting to war against the commandments of God, will decree that „all, both small and great, rich and poor, free and bond” (Revelation 13:16), shall conform to the customs of the church by the observance of the false sabbath. All who refuse compliance will be visited with civil penalties, and it will finally be declared that they are deserving of death. On the other hand, the law of God enjoining the Creator’s rest day demands obedience and threatens wrath against all who transgress its precepts.

With the issue thus clearly brought before him, whoever shall trample upon God’s law to obey a human enactment receives the mark of the beast; he accepts the sign of allegiance to the power which he chooses to obey instead of God. The warning from heaven is: „If any man worship the beast and his image, and receive his mark in his forehead, or in his hand, the same shall drink of the wine of the wrath of God, which is poured out without mixture into the cup of His indignation.” Revelation 14:9, 10.

But not one is made to suffer the wrath of God until the truth has been brought home to his mind and conscience, and has been rejected. There are many who have never had an opportunity to hear the special truths for this time. The obligation of the fourth commandment has never been set before them in its true light. He who reads every heart and tries every motive will leave none who desire a knowledge of the truth, to be deceived as to the issues of the controversy. The decree is not to be urged upon the people blindly. Everyone is to have sufficient light to make his decision intelligently.

The Sabbath will be the great test of loyalty, for it is the point of truth especially controverted. When the final test shall be brought to bear upon men, then the line of distinction will be drawn between those who serve God and those who serve Him not. While the observance of the false sabbath in compliance with the law of the state, contrary to the fourth commandment, will be an avowal of allegiance to a power that is in opposition to God, the keeping of the true Sabbath, in obedience to God’s law, is an evidence of loyalty to the Creator. While one class, by accepting the sign of submission to earthly powers, receive the mark of the beast, the other choosing the token of allegiance to divine authority, receive the seal of God. (Great Controversy, 604-605)

Cred că lucrurile citite aici, și pasajele sau capitolele în întregime ne-ar lumina tot mai mult. Cartea Tragedia veacurilor răspunde cel mai bine întrebărilor pe care le-am avea despre evenimentele viitoare.

 

5. S-au scos multe lucruri din cărțile lui Ellen G. White

Am mai auzit suspiciunea asta, ca să nu-i spun altfel. Nu cred că este așa, și vin cu trei argumente.

Primul este acela al experienței autoarei. Ellen G. White a schimbat multe lucruri în aceeași carte, în ediții diferite. Oricine va citi Tragedia veacurilor în versiuni anterioare celei considerate finale, va vedea că anumite lucruri au fost schimbate pe când autoarea era în viață și cu deplinul ei acord. Versiunea originală, americănească, a fost scrisă pentru un public specific. Când autoarea a venit în Europa și a discutat cu traducătorii pentru versiuni în limbi continentale (franceză, germană), a modificat anumite expresii și tonuri pentru a fi în acord cu specificul european. Nu este stăpân olarul pe lutul lui? (La edițiile cărților e ca la testamente, ultimul contează!)

Al doilea argument ține de destinația cărții – merită recunoscut că anumite cărți au un public specific. Nu e de mirare că un best-seller precum Calea către Hristos nu vorbește despre lucruri pe care unii le vor „adevăr prezent” de spus tuturor, gen solia a treia, semnul fiarei, semnele timpului, antihristul. Ci vorbește despre ABC-ul credinței. (Știai că o versiune spaniolă a cărții Tragedia veacurilor avea un capitol în plus? Întreabă-mă pentru mai multe…)

Ei bine, pe același model s-a mers și la cărți precum The Great Hope (http://www.thegreathope.org/index.html). În dreptul ei am auzit acuzația că „s-a scos din ea”. Așa e, dar știm și rațiunea pentru care s-a făcut așa? La proiectul The Great Hope s-a mers pe două formate de carte Tragedia veacurilor: unul redus, ca număr de pagini, număr de capitole, gândit să fie un proiect de carte de o sută și ceva de pagini, accesibil oricărui cititor; și unul complet, în care cartea Tragedia veacurilor este publicată cu textul integral. Și, ca să fie totul frumos, în cartea cea mică i se spune omului: Vrei să citești mai mult? Atunci caută la editură versiunea completă a acestei cărți.

Al treilea argument ține de tine. Dă-mi un exemplu unde s-a scos ceva din cărțile lui Ellen G. White și o să caut mai departe. Asta ca să fiu bereean până la capăt și să te provoc și pe tine să fii la fel.

Deci, se închide harul mai devreme pentru adventiști? 

Știi că Ellen White zice să trăim „ca și când am avea o mie de ani de trăit, dar ca și cum am ști că vom muri mâine”? Ei bine, nu. Nu a zis-o ea. E o idee bună, de luat în seamă, doar că nu-i aparține ei. O recunoaște White Estate (da, tot la capitolul de Issues cu linkul mai sus.). Ce spune Ellen G. White este:

„Ar trebui să veghem și să lucrăm și să ne rugăm ca și cum aceasta ar fi ultima zi care ne-ar fi acordată.” (Mărturii, vol. 5, pag. 200)

Reclame

4 gânduri despre &8222;Închiderea harului pentru adventiști&8221;

  1. Felicitări prntru articol. Dumnezeu să vă ilumineze în continuare pentru a oferi lămurire poporului Lui.
    Am o întrebare şi cred că există adventişti care consideră că Sabatul este semnul lui Dumnezeu, iar semnul fiarei este Duminica. Semnul pe mâna sau pe frunte îl asociază cu cipurile. Ce argumente aveţi că nu acceptarea cipurilor va fi semnul închinării adevarate? Prin ce examen/test/probă/dovadă vor fi încercaţi copiii lui Dumnezeu? Ei susţin ca dacă au cip vor putea cumpăra, iar dacă n-au cip nu ar putea cumpara. Dacă poţi să cumperi înseamnă că ai acceptat cipul, deci ai ales semnul fiarei.

  2. ati cerut un exemplu de compilatie cu probleme. cititi cu atentie “biserica ramasitei si viitorul bisericii advente”. veti descoperi, cu stupoare sper, cum compilatorii accentueaza, decisiv as spune, pasaje scoase din context prin comentarii proprii (ale compilatorilor), distorsionand mesajul original si punand in mintea cititorului un semn “=“ între organizatia bazs si biserica ramasitei. si ce e si mai trist este faptul ca intreaga carticica este “vanduta” ca fiind egw prin aplicatia de la white estate. pana si renumitul lucian cristescu a cazut in aceasta capcana. intentionat sau nu, asta numai dansul stie. dar “a vandut” intr-o ocazie timisoreana, comentarii de-ale autorilor compilatiei ca fiind pasaje din egw autentice. incredibil de… trist

Ce părere ai? / What do you think?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.