Luminile Nordului – partea a doua

De la ultima noastră discuție sub titlul „Luminile Nordului” (vezi aici prima parte și aici introducerea) s-au schimbat multe… Chiar și acest blog, altfel personal, s-a îmbogățit cu peste 1 700 de vizualizări ale primei părți a interviului cu un părinte și un jurist care locuiesc în Norvegia.

Totuși, din 1 martie s-au încheiat toate demonstrațiile publice. Familia Nan a pierdut tot mai mult teren, iar familia Bodnariu a reușit să-și vadă mai des copiii, însă nu i-a recuperat. Au apărut însă tot mai multe nume/cazuri, din mai multe țări, care reclamă abuzurile Barnevernet.

În România s-a propus boicotarea produselor sub mărci norvegiene. Un român implicat în sistemul educațional norvegian și-a dat demisia menționând presiunile la care a fost supus: monitorizare a activității în presă, filaj, interogatoriu. La meciul de handbal România-Norvegia din campionatul european s-a scandat din tribune: „Dreptate, dreptate, pentru Bodnariu” (https://www.youtube.com/watch?v=lN36Wfov2Yk). Aflat într-o vizită la Bruxelles, premierul român Dacian Cioloș a fost întrebat concret despre cazul Bodnariu de o fetiță de numai câțiva anișori.

Pe întreg globul pământesc au fost demonstrații împotriva Barnevernet. Iar pe 16 aprilie se anunță un protest simultan pe toate meridianele. Problema nu mai este deloc una periferică.

La început norvegienii de rând nu păreau a ști prea multe despre cazurile în care Barnevernet era acuzat de abuz. Ce schimbări sunt acum: în presă, în societate? Există vreo dezbatere publică în Norvegia pe marginea cazurilor sau a legislației în baza căreia funcționează Barnevernet? Sau se poate discuta despre așa ceva?

O aripă a societății norvegiene și a mass-media e încă frântă de ignoranță, credulitate ori teamă. Ei ori dau dreptate din oficiu Barnevernet, ori cred toate explicațiile experților plătiți de această instituție, ori evită cu teamă să vorbească despre aceasta stare de fapt.

Există însă și o altă aripă a societății și a mass-media care este foarte preocupată și îngrijorată de evoluția instituției Barnevernet și care – era timpul! – începe să fie informată direct de către cei abuzați de ea, de cei care sunt victimele de ani de zile ale acestui sistem. Iar categoria celor care nu mai vor să creadă din oficiu această instituție, ci dimpotrivă vor să o chestioneze, evalueze, modifice, este una care se lărgește.

Doar un exemplu notabil din zona media. În urmă cu două luni, Stavanger Aftenbladet a publicat, în premieră și în ciuda amenințărilor Barnevernet, cel mai exhaustiv reportaj publicat vreodată în legătură cu o speță Barnevernet din Norvegia: despre Ida, Glassjenta/Fata de sticlă.

Este cazul unei fete pline de viață, care la vârsta de 15 ani a fost luată împotriva voinței ei din familie de către Barnevernet și instituționalizată. Numărul special al ziarului a adunat 64 de pagini de interviuri și mărturii, echivalentul unei cărți de aproximativ 230 de pagini. Jurnaliștii Thomas Ergo, Hans Petter Aass og Rune Vandvik au lucrat la acest reportaj mai bine de un an. Totul a început de la un e-mail trimis chiar de către Ida (e un nume de cod, numele adevărat al fetei nu a fost publicat): „Bună ziua, sunt o fata de 16 ani. Am fost luată în îngrijire de Barnevernet de 7 luni și voi fi mutată acum în cea de-a 7-a locație. Barnevernet nu mă ascultă… aș aprecia dacă oamenii ar putea citi asta… ” O parte dintre interviuri le puteți urmări aici: http://www.aftenbladet.no/tv/innenriks/Barnevernsjentas-liv-3854180.html

În rezumat este povestea tragică a unei fete care trăiește coșmarul despărțirii de familie prin brutala forță a Barnevernet, fată care luptă așa cum înțelege ea împotriva acestei instituții ce refuză ostentativ să o asculte. Ida începe prin a striga, continuă cu amenințări cu moartea și termină prin a arde la propriu clădirea locală a Barnevernet. De curând tribunalul din Nord-Troms a condamnat-o la 9 luni de închisoare pentru amenințarea cu moartea a 13 angajați din Barnevernet și din Poliție.

Cred că în perioada următoare amploarea dezbaterii publice pe tema Barnevernet va crește în anvergură, în ciuda încercărilor disperate ale acestei instituții de a reduce orice dezbatere la tăcere.

Exista ceva specific culturii norvegiene care a influențat aceasta legislație strictă în privința protecției copilului (un fel de dictatură a copilului)? Care ar fi filosofia din spatele ei? Cum poate fi învinsă sau schimbată pentru binele real al copiilor și al familiilor – fără să mai asistăm la abuzuri?

Să nu credeți că Norvegia a fost imună abuzurilor îndreptate împotriva copiilor. Motiv pentru care în primă fază măsurile statului au venit ca un răspuns legitim și proporționat împotriva acestor abuzuri. Casele de copii nefiind un model împărtășit, statul a asigurat o platformă legislativă care a oferit avantaje financiare semnificative familiilor care primeau copii în plasament, prioritate având rudele copiilor abuzați sau abandonați. Aceste avantaje au generat în timp o clasă de oportuniști care au început să construiască centre private de plasament luxoase, bucurându-se de finanțări exorbitante alocate din bugetul de stat prin ministerul de resort al protecției copilului, instituție care a devenit un stat în stat.

Nu cred că ceva specific culturii norvegiene a INFLUENȚAT această legislație, dar cu siguranță ceva specific culturii norvegiene a TOLERAT suspect de mult aceste abuzuri. Probabil că undeva, firul invers al acestor atitudini și practici ajunge tot la socialismul norvegian și la bani, conjugate cu puterea și paranoia celor care ajung să dețină excesiv de multă putere. Duce către acel aparat de stat care a forțat-o pe una dintre cele mai cunoscute avocate din Tronheim, Venil Katharina Thiis și pe alții să își încheie cariera. http://www.adressa.no/nyheter/trondheim/2009/01/10/Jeg-har-f%C3%A5tt-nok-1483738.ece

Am fost întrebați la biserică și în alte locuri (de către unii batjocoritori): „De câte milioane de rugăciuni are nevoie Dumnezeu ca să răspundă?” Noi am răspuns că e nevoie de perseverență, nu pentru Dumnezeu, ci pentru a răzbate dincolo de împietrirea faraonilor vremii noastre. După cum faraonul Egiptului a răspuns abia după plaga a 10-a, poate că și acum va fi la fel. O altă perspectivă a fost aceea că e nevoie de intensificarea eforturilor tocmai pentru ca presiunea pusă să ducă la un răspuns nu doar pentru o familie, Bodnariu, ci pentru schimbarea unei întregi legislații, care afectează sute sau mii de familii. Vă rugăm să ne împărtășiți perspectiva dvs.

Dacă prin „a răspunde” înțelegem „precum pe pământ așa și în ceruri”, atunci întrebarea este greșită împreună cu toate răspunsurile posibile ce decurg din aceasta. Și chiar dacă formularea ar putea părea ciudată, Dumnezeu chiar nu are nevoie nici de un milion de rugăciuni în plus, nici de a zecea plagă, pentru a răspunde faraonului cu inima împietrită. Căci rugăciunile noastre nu Îl îmbunează precum jertfele pe zeii Olimpului, nici nu produc vreo schimbare în esența raportării Lui la noi sau în timpii Lui de răspuns cu privire la ceea ce noi percepem ca fiind urgent. Răspunsul lui Dumnezeu operează în timpi greu de înțeles de ființele umane cu orizont limitat, el venind întotdeauna „la timp”, în general noi înțelegând asta abia după aceea, retroactiv. Rugăciunea ne transformă pe noi, ajutându-ne să intrăm în timpul lui Dumnezeu și să ne însușim răbdarea de a aștepta răspunsul Lui cu încredere.

Un caz mic într-un mecanism uriaș… Sunt voci care spun despre implicațiile altor state… De exemplu, Suedia ar fi în spatele politicii Barnevernet. Sau Rusia, că ar fi în spatele intoxicării cu articole despre abuzurile asupra imigranților. Oare suntem prea mici într-un mecanism mult prea mare?

Oare? Sigur ca suntem mici și poate că e sănătos să rămânem așa. Oricum hidra e mult prea mare și n-am putea lupta cu ea, chiar dacă am înțelege-o.

Omului nu îi este dat să cunoască despre bine și rău decât „în parte”, parțial și nedeplin. Face parte integrantă din limitările naturii umane, neînsemnând că toate limitările sunt neapărat rele. După cum un copil nu merită să cunoască nici suprafața nici adâncimile despre pedofilie, zoofilie ori necrofilie (pe care unele organizații încearcă să le legifereze acum după legalizarea homosexualității), tot așa un copil al credinței nu va crește în credință prin înțelegerea mecanismului uriaș care împinge lumea către Abis. Izvorul credinței și a virtuților NU vine dintr-o astfel de cunoștință, ori înțelegere. Credinciosul valabil intuiește că nu aparține lumii acesteia și va căuta să rămână în învecinarea lui Iisus Christos și a Sfintelor Scripturi, singurele surse ale unei înțelegeri superioare și mântuitoare de suflet.

Implicarea religioasă. La început s-a spus că acest caz a pornit de la o suspiciune din domeniul religios – o familie și niște copii crescuți cu o puternică educație religioasă. Ulterior autoritățile au căutat să dezmintă o astfel de acuzație, mizând pe abuzul fizic ca acuzație majoră. Totuși familia nu a renunțat la ideea că substratul religios a fost prezent de la bun început. Este un fapt că mobilizarea românească a avut la bază motivație religioasă (solidaritatea credincioșilor creștini)

Eu cred că parcurgem o perioadă care migrează rapid de la progresiv anticreștină către agresiv anticreștină și asta explică aproape totul. Și nu e de mirare, căci în timpurile din urmă dragostea celor mai mulți se va răci. Dragostea, deși se opune agresivității nu poate folosi mijloacele celei din urmă, motiv pentru care este într-un raport de forțe extrem de inechitabile. Nu poți lovi o floare de marginea nemiloasă a unui bloc de beton și apoi sa te aștepți să… înflorească. În ciuda aparențelor însă, dragostea va birui.

Ce soluții vedeți – pe termen scurt și pe termen lung. Ce sfat ați da românilor care trăiesc în Norvegia? Dar altora care ar avea în gând să se stabilească acolo? Cum ați vedea rezolvată situația în cazul Bodnariu și nu numai?

Sunt multe întrebări consecutive aici, așa că voi încerca să răspund pe fond. Căutați să vă duceți viața în țări, orașe, medii care vă împărtășesc valorile morale. Dacă nu, mutați-vă. În caz că nu puteți din varii motive, măcar încercați să trăiți în pace cu cei cu care interacționați: la școală, printre vecini, biserică și prieteni. Evitați zonele de conflict. Faceți tot ce vă stă în putere vă socializați copii în medii compatibile. Lucrați la atitudine și la felul de exprimare. Dați-vă timp să răspundeți, nuanțați. Nu încercați să vă impuneți punctul de vedere, doar exprimați-l cu tact și amabilitate. Cereți feedback-uri, evaluați și asigurați-vă că ați înțeles problema de fond. Iar când simțiți că valorile culturale sau morale vă sunt chestionate într-un mod suspect, când acestea sunt suprapuse motivelor pentru care Barnevernet a decis extragerea copiilor din alte atâtea familii (citește aici o listă incompleta: http://www.mhskanland.net/page10/page122/page122.html) și când aveți evidențe că sunteți împins către un conflict deschis cu Barnevernet pe care nu vi-l doriți și simțiți că nu îl veți gestiona, mutați-vă în România. Și repede.

Rămâne de urmărit un echilibru. Cât este realitate și cât este teoria conspirației? Vrând-nevrând, cei care protestăm față de Barnevernet citim și ne inundăm cu articole pro-Bodnariu și anti-Barnevernet. Alții, din tabăra opusă, vor face fix invers. Împărtășiți-ne câteva repere și/sau resurse pentru obiectivitate.

Cei care cred în teoria conspiraței probabil că au sau vor avea dreptate. Pentru că începutul căderii lumii acesteia a început și se va termina prin conspirații orchestrate de aceeași minte luciferică ce îi vrea pe toți angrenați într-un mecanism care să le distragă atenția de la ceea ce contează de fapt: Iisus Christos.

Ca să ne păstrăm însă într-o zonă de obiectivitate, va trebui să simplificăm lucrurile și să nu ne dorim să aflăm detalii cu orice preț. Să reușim cu ajutorul lui Dumnezeu și a unui stil de viață sănătos să nu ne pierdem mințile trăind într-o lume ieșită din minți. Aici e echilibrul, aici va consta greutatea.

Poate că cei aleși astăzi să sufere erau mai pregătiți decât noi, cei care avem nevoie de ceva timp pentru a ne pregăti de astfel de suferințe. Să ne rugăm pentru ei să reziste încercării, iar Dumnezeu să răspundă la timpul potrivit și după voința Lui superioară.

Poate că acum suntem tentați să ne hrănim falsa impresie că trebuie să ne așteptăm la justiție prin proteste de stradă, procese etc (nu spun că ele nu trebuie valorificate atâta timp cât se poate!). Cred însă că de fapt suntem puși încet-încet suntem în fața unor situații care să ne ajute să ne deprindem cu alte mecanisme de așteptare și de răspuns. Cred că ar trebui mai degrabă sa ne obișnuim treptat cu ideea de injustiție, ca să ne putem obișnui apoi cu o altă idee și mai lugubră: ideea de persecuție. Cine știe să citească, înțelege.

Poate că ceea ce vedem acum e doar o blândă adiere din ultima rafala a Marii Lupte care anunță Marea Furtună, ce va spulbera drepturile omului cu tot cu drepturile lui alienabile. La orizont sunt nori hidoși și miroase a Armaghedon, chiar dacă în unghiul în care ne aflăm acum pare că e încă soare.

Sigur e însă că va fi cumplit de greu să rezistăm crizei ce va cuprinde pământul în curând. Foarte puțini sunt pregătiți mental și fizic pentru astfel de timpuri. Foarte puțini sunt cei care nu își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care vor veni. S-ar putea să nu ne intereseze războiul asta, dar noi îl interesăm pe el. Vrem sau nu, vom fi angrenați el. Iar culmea e că, deși ȘTIM asta, ratăm multe zile în care ne-am fi putut face planuri concrete și pregăti mai bine pentru astfel de timpuri tulburi. Da, e și cazul meu: percep adesea iminența pericolului, însă intervin alte urgențe telurice și spiritul urgenței de acțiune se atenuează. Însă undeva în mintea mea se reactivează gândul că doar la criză trebuie să ne așteptăm, că anvergura evenimentelor va fi mult mai mare decât am anticipat-o și că pentru aceste timpuri plumburii trebuie să ne pregătim atent, cu sistem și creativ. Criza finală trebuie să vină, căci numai așa va veni mai repede Eliberatorul îndelung așteptat ca să ne ducă odată ACASĂ.

Reclame

2 gânduri despre &8222;Luminile Nordului – partea a doua&8221;

Ce părere ai? / What do you think?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.