Sabatul în Noul Testament

Un prieten dintr-o altă biserică decât cea din care fac eu parte m-a întrebat: „Ai putea să îmi dai mai multe referințe despre Sabat din Noul Testament?”

 

Am selectat toate textele din NT care vorbesc explicit despre sabat și le-am plasat în câteva categorii mari. Întrucât unele rapoarte sinoptice repetă efectiv același eveniment, le-am grupat ca atare. De asemenea, întrucât anumite evenimente (ex. vindecare în sabat sau predicare) se repetă, le-am plasat într-o singură categorie. Voi pune câte o minimă explicație la fiecare.

Pornesc de la modelul Isus Hristos, încheind cu apostolii.

Ce făcea Isus Hristos în Sabat? Dintr-o perspectivă cronologică, prima imagine pe care o avem cu Isus în sabat este aceea de predicator.

Isus la sinagogă predicând

  • S-au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă, şi a început să înveţe pe norod. (Marcu 1:21; vezi și Luca 4:31)
  • A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească (Luca 4:16)
  • Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? (Marcu 6:2)

Această ultima remarcă ne arată că Isus nu doar predica, ci și vindeca. Oamenii erau uimiți de înțelepciunea Lui și de minunile făcute. Evident, multe minuni erau făcute pe loc, în sabat, în locul de închinare. Ca la creație, Dumnezeu vorbea și ce vorbea lua ființă…

Urmărim mai departe câteva minuni făcute în sabat. Vom vedea cum unele dintre ele îi scoteau din minți pe cei ce erau martori ai lor, pentru că ei vedeau în vindecare o „lucrare” (ce ar fi fost interzisă de porunca a IV-a, aceea de a nu face nicio lucrare în ziua de sabat). Domnul însă îi mustră și spune clar: „este îngăduit a face bine în zilele de sabat”, este de dorit a scăpa viața cuiva, nu a o pierde.

Vindecări făcute în sabat (la sinagogă sau în complexul de la templu)

  • Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” (Matei 12:10-12) 
  • Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. (Marcu 3:2,4)
  • În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mâna dreaptă uscată. Cărturarii şi Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” (Luca 6:6-9)
  • Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, deci, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!” „Făţarnicilor” i-a răspuns Domnul „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” (Luca 13:10-16)
  • Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” (Luca 14;1,3,5)

Această imagine de pândă, de învinuire, de mâniere ne arată că fariseii, cărturarii, învățătorii Legii nu aveau o imagine clară a legii. Erau păzitori în literă… Și nu e de mirare că Isus le spune pe față „fățarnici”.

Alte lucruri („scandaloase”) făcute în ziua sabatului de Isus

Un caz aparte este cel făcut cu slăbănogul, pe care nu doar l-a vindecat, ci l-a pus să-și ridice patul. (Să nu ne amăgim, nu era vorba de o dormeză, ci mai degrabă de o rogojină.) Iudeii au simțit că au un cap de acuzare clar: „fiindcă dezlega ziua sabatului”.

  • Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul”. Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. (Ioan 5:9-10,16,18)

Apostolul Ioan mai punctează o dată, un alt caz de vindecare, unde Isus a făcut tină în ziua sabatului. Era o lucrare de amestecare a salivei cu țărâna, ceva interzis de legea iudaică. Din nou, concluzia lor a fost acuzatoare: Isus „nu ține sabatul!”

  • Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii. Atunci unii din Farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei. (Ioan 9:14,16)

Este încă o dată clară o prăpastie: oamenii Îl acuză pe Isus că nu ține sabatul, dar în același timp nu au explicații pentru lucrurile pe care le face ca Dumnezeu Creator.

Probabil că cel mai crunt eveniment a fost cel în care, prin lanurile de grâu, ucenicii lui Isus au smuls spice de grâu. Fariseii au acuzat siguri pe ei, iar Isus a luat apărarea într-un mod în care i-a dezarmat cu propriile arme!

  • În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu, într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” (Matei 12:1-2)
  • S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?” (Marcu 2:23-24)
  • Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile, şi le mâncau. Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” (Luca 6:1-2)

Răspunsul lui Isus este uimitor. Le vorbește despre David, care a mâncat din pâinile de la templu. Le vorbește despre preoții care trudesc la templu și nu sunt acuzați că „nu țin sabatul”. Ca urmare, Isus le arată fariseilor că au făcut din sabat un jug, o povară, cu care chinuie oamenii și nu înțeleg că Dumnezeu dă omului, nu-i cere. De aceea le spune clar:

  • Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat (Marcu 2:27)

Așadar omul are prioritate. Întâi a fost făcut omul, în ziua a 6-a, iar sabatul a venit în ziua a 7-a, pentru omul deja făcut.

Unii oameni încă cred că Dumnezeu a făcut sabatul și până în ziua de azi caută oameni care să-l păzească. În realitate e fix invers: Dumnezeu l-a făcut pe om, și apoi i-a dat un dar, sabatul, ca zi de odihnă.

Circumcizia pusă tradițional mai presus decât sabatul

Merită reamintit pasajul cu preoții. Pentru că fariseii înșiși făcuseră anumite concesii în dreptul sabatului. Spre exemplu, cum îi priveau pe preoții de la templu care trudeau din plin în zilele de sabat? Ei bine, era pentru Domnul…

  • Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? (Matei 12:5)

Și ce făceai cu un copil născut în ziua de sabat? Evident, era născut… cu multă trudă (și a mamei, și toată ajutorarea dată de moașe). Dar ce făceai cu el când se numărau cele 8 zile în care trebuia tăiat împrejur – și ziua circumciziei cădea, evident, într-o zi tot de sabat? Făceai sau nu făceai această lucrare? Isus îi confruntă direct.

  • Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? (Ioan 7:22-23)

Îmi atrage atenția din nou modul în care Isus le evaluează reacția „turbați de mânie”. Este evident că nu avem aici de-a face cu niște oameni ai lui Dumnezeu, cât mai degrabă cu niște fanatici, scrupuloși până în pânzele albe cu privire la păzirea la iotă a legii. Erau în stare să-L ucidă pentru nepăzirea legii tocmai pe Cel ce le-a dat legea. Și au și făcut-o. De aceea, nu voi învăța de la iudei cum să mă raportez la sabat, ci prefer să o fac de la Cel care l-a dat omului, înainte de fi fost vreun iudeu.

Isus – Domn al sabatului

În fața acestor cazuri ne dăm seama că Isus îi provoacă cu propriile lor argumente. Ei scot vaca din groapă, ei îngăduie preotului să lucreze, ei taie împrejur în ziua sabatului. Și atunci și Domnul putea vindeca în sabat, putea să-și lase ucenicii să rupă spice, putea face practic orice credea că e bine (căci El nu a săvârșit niciun păcat).

Cât privește acuzația lor nefondată că Isus ar călca sabatul, vedem în răspunsul lui Isus că ceea ce făcea El făcea cu o autoritate de Creator. Altfel spus, nu-L învățau ei pe El cum se ține sabatul, ci El le arăta lor cu adevărat ce înseamnă sfințenie de sabat. Așa că vorbele Lui sunt de o autoritate în fața căreia trebuie să tăcem:

  • „Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” (Matei 12:8)
  • „Aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Marcu 2:28)
  • Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Luca 6:5)

Semnele timpului

Isus a mai amintit o dată despre sabat. Vorbind despre zilele de criză ale Ierusalimului, și împletind imaginea distrugerii Ierusalimului cu cea a sfârșitului lumii, a spus niște cuvinte care ar trebui să rămână în atenția bisericii până azi:

  • Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. (Matei 24:20)

Isus știe că vor veni persecuții, prigoane, că va trebui să fugi din casa ta, din țara ta. Și îi îndeamnă să se roage Domnului ca fuga aceasta să nu fie iarna. Când ar fi fost mult mai greu: frig, fără a-ți lua proviziile, fără a avea de unde să procuri altele (pe câmp). Nici într-o zi de sabat. Sabatul avea să fie o zi de desfătare, de închinare, de laudă Domnului. Nu de fugă, de teamă, de încordare. Până azi sunt oameni care păzesc sabatul de parcă e o zi de prigoană! (Atenție, stai, vezi, fugi, nu cumva să etc.)

Sabatul de după răstignire

Știm că Isus a murit în ziua de vineri a săptămânii începute cu intrarea triumfală în Ierusalim. Ziua aceasta de vineri a fost ca o reluare a creației, când în ziua a 6-a Dumnezeu Și-a terminat lucrarea de facere a lumii. Acum a terminat-o pe cea de răscumpărare, de mântuire. Nu e o coincidență că Isus a încheiat lucrarea vineri, și apoi S-a odihnit binemeritat în sabat.

  • Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului. (Luca 23:54)
  • De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare-Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce. (Ioan 19:31)
  • Când s-a înserat-fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. (Marcu 15:42)

Toți prietenii lui Isus au fost luați prin surprindere de moartea Sa. Ca atare nici nu au avut vreun mormânt pregătit sau cele necesare unei înmormântări adecvate. Au cumpărat repede ce au mai putut în după-amiaza zilei de vineri, apoi au așteptat să treacă sabatul.

  • S-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. (Luca 23:56)

După trecerea sabatului s-au dus din nou pentru a cumpăra ce mai trebuia completat și a încheia procesul de îmbălsămare. Nu au mai apucat, Domnul înviase…

  • După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. (Marcu 16:1)
  • La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. (Matei 28:1)

 

Să vedem mai departe cum s-au raportat apostolii Domnului la ziua și conceptul de sabat.

Drumul de sabat (ca reper pentru iudei)

Nu știu exact toate normele iudaice pentru păzirea sabatului. Dar aflăm că iudeii aveau stabilite anumite distanțe pe care le puteau parcurge. Deveniseră repere știute de toți, un fel de unitate de măsură.

  • Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. (Faptele apostolilor 1:12)

VT citit în sabat în sinagogile din toată lumea

  • Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. (Faptele apostolilor 13:27)
  • Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” (Faptele apostolilor 15:21)

În sabat la sinagogă

Cartea Faptele apostolilor ne arată că ucenicii lui Isus au predicat oamenilor în special în ziua de sabat. Lucrul acesta apare explicit, evidențiat, repetat. În plus, îi găsim făcând asta atât cu iudeii (la sinagogă), cât și cu neamurile (care nu depindeau de sinagogă) sau și în locuri unde nu exista sinagogă sau alt loc de închinare adecvat.

  • Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos. (Faptele apostolilor 13:14)
  • Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. (Faptele apostolilor 13:42,44)
  • Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi (Faptele apostolilor 17:2)
  • Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci. (Faptele apostolilor 18:4)
  • În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. (Faptele apostolilor 16:13)

Aspecte ceremoniale iudaice

Epistolele NT nu abordează explicit sabatul zilei a șaptea. Nu există nicio dispută și nicio discuție. Să ne aducem aminte că pentru „tăierea împrejur” a fost un adevărat scandal. De asemenea, pentru asocierea cu neamurile – vezi cazul Corneliu – Petru a avut de dat explicații concrete.

Singurul text despre o zi de sabat este acesta:

  • Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat (Coloseni 2:16)

Contextul mai larg dar și cel apropiat, prin asocierea tuturor elementelor din verset ne spune că avem de-a face cu aspecte ceremoniale. Vezi versetul următor, 17, care spune despre toate acestea că: „sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos”. Așadar, orice jertfă de mâncare, de băutură, orice „o zi de sărbătoare” (Paște? Rusalii?), sau de lună nouă (nu mai avem așa ceva), orice „o zi de sabat” (o zi anume, sabate ceremoniale) toate arătau spre ceea ce avea să facă Hristos. Așadar, niciun creștin nu avea să dea socoteală vreunui evreu pentru ce nu le păzește, întrucât tot ce era ceremonial se împlinise în Hristos. El le împlinise în Sine Însuși, în jertfa de pe cruce.

Sabatul ca simbol al mântuirii

  • Rămâne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evrei 4:9)

Acest verset mi se pare că este cheia întregii înțelegeri a sabatului.

În porunca a IV-a (Exodul 20) ni s-a spus să ne aducem aminte de ziua aceasta. Și suntem îndemnați să ne gândim la creație, când Dumnezeu a făcut toate lucrurile în șase zile și S-a odihnit în a șaptea zi. Sabatul a fost dat omului înainte de căderea în păcat, pe când omul nu era obosit, nu trudise, nu pătimise nimic. A fost un dar de la Dumnezeu.

Iar aici, în Evrei (în contextul capitolului), aflăm că mântuirea în sine este ca o odihnă de sabat. Primită în dar. O mântuire care nu este prin fapte, nici prin trudă, ci primită în dar. Prin har!

Shabbat Shalom!

Reclame

Ce părere ai? / What do you think?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.